Religia ca Cenusareasa

Religia ca Cenusareasa

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/religia-cenusareasa-147289.html

   Fără să fi avut vreun rol privilegiat până acum, așa cum e acuzată de propaganda atee, Biserica a beneficiat totuși de unul călduț. La adăpostul procentului mare de ortodocși declarați, de 86%, al numărului mic de atei, sub 1% conform ultimului recensământ, al unei încrederi foarte mari, așa cum rezultă din toate sondajele, al unor raporturi suspect de bune cu puterea politică, oricare ar fi fost aceea, Biserica se considera destul de ferită de lovituri. Era atacată de ONG-uri ale unei pretinse societăți civile, dar care nu cred că mai reprezentau pe cineva în afara propriilor membri, și care, în afară de zgomot, nu produceau mai nimic. Plus o viguroasă ofensivă în presă care, este posibil, ajunge, în timp, să schimbe percepția asupra Bisericii, de la una pozitivă spre una critică.

   În acest context Biserica a fost supusă multor atacuri, a fost contestată orice prezență a ei în spațiul public, s-a cerut interzicerea prezenței preoților în adunările publice, a icoanelor în școli și în orice spațiu public, dar nimeni nu a reușit să clintească măcar cu o centimă locul pe care îl ocupa. Asta până de curând când o decizie a Curții Constituționale a făcut ca studierea religiei să fie îngreunată. De acum încolo studierea religiei se va putea face numai dacă părinții depun o cerere scrisă prin care cer în mod expres acest lucru. Situația nou creată are destule consecințe. Dată fiind inerția multor părinți, cu siguranță numărul orelor de religie se va împuțina. Dacă vor exista presiuni din partea profesorilor, cu siguranță elevii vor renunța să mai ceară ora de religie. Dintre toți, profesorii vor fi cei mai afectați, faptul că au sau nu un serviciu va fi la discreția părinților și a conducerii școlii, și oricum nu vor mai putea fi angajați decât temporar. Această nesiguranță va determina plecarea celor mai mulți profesori din sistem, care vor căuta alternative de lucru, indiferent dacă au încotro să se ducă și în alt domeniu în afară de predarea religiei.

   Plecând de la aceste lucruri sunt unele persoane care vorbesc despre prigoana împotriva Bisericii. Să ne amintim totuși că această lovitură nu este dată nici de partidele politice, nici de societatea civilă, nici de ONG-urile militante atee, cu toate că ele au provocat procesul în urma căruia Curtea Constituțională a hotărât că religia poate fi predată doar în urma unei cereri scrise. Iar sistemul acesta juridic nu este în slujba nimănui (bine, dacă crezi în teoria conspirației, este și el în slujba „cuiva”) ci efectiv așa a gândit o speță, crezând că așa apără mai bine libertatea de conștiință, iar motivarea pe care a avut-o Curtea Constituțională o vom vedea ulterior.

   S-a creat o situație de fapt nouă și neașteptată. Dar nu despre atacuri la adresa Bisericii este vorba. De aceea cred că exagerează cei ce vorbesc despre prigoana comunistă care se va întoarce, sau despre Ministerul Adevărului. Da, sunt de acord, există numeroase injurii la adresa Bisericii, pe site-uri și bloguri, există calomnii, îndemnuri extremiste, o campanie abjectă, orchestrată de câțiva, dar bazată pe contribuția voluntară a mai multor persoane, tot soiul de inepții spuse împotriva Bisericii, dintre care aceea că ne menține în Evul Mediu întunecat este cea mai blândă. Acestea însă sunt doar vorbe, sunt părerile unora mai puțin informați sau mai rău intenționați. Nici acestea nu trebuie subestimate. Dar în momentul de față nu se poate vorbi de o prigoană, fie ea reală, fie mascată la adresa Bisericii. Asta nu înseamnă că nu ar putea să fie în viitor, plecând, printre altele, și de la proasta imagine care se formează acum Bisericii.

   Semnificația a ceea ce se întâmplă acum mi se pare că stă în aceea că o lume laică vrea să trăiască laic, și își formează regulile și legile astfel încât laicismul să cuprindă totul. Dacă Biserica va deranja acest laicism e posibil să aibă de suferit. Dar dacă nu o va face, cu siguranță că va dispare. Așa că nu prea are de ales. Iar Biserica are de luptat nu cu o minoritate hiperactivă atee, ci cu o majoritate indiferentă, vag binevoitoare, care nu e dispusă să facă prea multe, dar care se poate lăsa influențată de mesajele antireligioase sosite în avalanșă. E prima oară după Revoluția din 1989 când Biserica trebuie să iasă din biserică (din localul respectiv) și să vină în spațiul public, să vorbească cu oamenii, să încerce să le explice și să le recâștige inimile. Principala consecință a actului CCR este că Biserica va trebui să facă mai multă misiune. Dealtfel, acesta e un lucru recunoscut atât de comunicatul dat de Mitropolia Clujului cât și de al Patriarhiei Române.

   Ora de religie nu va fi interzisă, dar predarea ei va fi îngreunată, va avea un statut secundar, va fi permanent pusă sub semnul dispariției. Este încurajată neparticiparea elevilor, favorizând pe aceia puțini (care e posibil să devină mult mai mulți) care nu vor să participe. Ora de religie va deveni derizorie, dar să nu înțelegem de aici că înainte ar fi avut vreo importanță capitală. Simbolic vorbind, Biserica este pusă într-o situație dificilă, cu atât mai mult cu cât nu este la cote de popularitate maximă, în urma implicării fățișe în campania electorală recent încheiată. De aceea, este pusă acum în fața celei mai mari provocări de la revoluție încoace.

   Să vedem acum ce se pierde dacă disciplina religie ar fi scoasă din programa școlară, în condițiile în care această materie ar fi fost predată așa cum se cuvine (lucru care s-a întâmplat destul de rar din câte spun martorii oculari și părinții lor). 

   Religia are un rol formativ, promovează iubirea, blândețea, bunătatea, altruismul, combate violența. Se pierd reperele valorice fundamentale care reglementează viața umană, și care nu pot fi compensate de învățăturile predate de disciplinele laice, oricât de umaniste ar fi ele. Acestea sunt aspecte pe care toate religiile le promovează, nu numai creștinismul, de aceea are relevanță doar expunerea lor confesională. Orice istorie „obiectivă” a religiilor, astfel ca tânărul să poată să aleagă, așa cum îți alegi mărfurile la supermaket, nu este decât o înșiruire de date și concepte care nu conving pe nimeni și nu îndrumă spre nimic. 

   Trecând religia în derizoriu, transformând-o într-o materie periferică, de care te poți dispensa oricând, mai tăiem încă o șansă copiilor noștri de a se dezvolta armonios, de a avea repere într-o lume tot mai relativistă, mai orientată spre consum, spre satisfacerea nevoilor imediate. Religia răspunde la întrebări existențiale – cine suntem? ce rost avem?- pe care lumea a cam încetat să și le mai pună, ocupată cum este de treburile imediate. Fără religie oamenii sunt mai inculți, mai puțin dispuși să își interogheze propriile opțiuni, să găsească o semnificație la tot ce îi înconjoară. În afara de componenta propriuzis confesională, religia este și general-formativă. Ca efect colateral, fără noțiunile predate la religie adolescenții sunt un pic mai descoperiți în fața unor „tentații” cum ar fi pornografia, drogurile, sub-cultura, alcoolismul.
   După Horia Roman Patapievici ceea ce se întâmplă acum este consecința unui „fanatism anti-creștin deghizat în militantism de drepturile omului”. Am ajuns în situația ca o minoritate agresivă și foarte activă, care acționează în numele drepturilor universale ale omului, să impună normele, să stabilească unei majorități covârșitoare ce poate și ce nu poate fi făcut, ce poate fi spus, și chiar ce poate fi gândit. Neutralitatea pe care o invocă acești minoritari, în cazul acesta ateii care și-au propus scoaterea religie din școli, se face în numele neutralității pe care statul trebuie să și-o asume.

   Numai că această neutralitate este imposibilă. Nu ne putem comporta ca și cum Dumnezeu există sau nu există în același timp. Indiferent că vrem sau nu, trebuie să facem o alegere. Comportamentul nostru trebuie să aibă o premisă constitutivă de la care să plece. La fel este și poziția statului. Până în modernitate poziția implicită era aceea că Dumnezeu există, iar școala, dreptul, politica, absolut orice plecau de la această premisă și acționau în conformitate cu ea. Acum această poziție a fost inversată. Cu toate că numărul de atei declarați este foarte mic, în jur de 1% conform ultimului recensământ, trebuie să ne conformăm toți regulilor de viață în care Dumnezeu nu ar exista. Iar un asemenea comportament, întins pe ani și ani de zile, generează atitudini și credințe pe măsură. În lumea noastră normalitatea a devenit ceea ce era absurd în lumea veche:

„ Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Domnul” (Psalmul 13, 1). 

   Mergând pe acest drum intoleranța față de creștinism a minorității atee poate deveni, la un moment dat, regula generală. Nu am ajuns încă la acel punct. Deocamdată starea de absență a lui Dumnezeu, a neputinței invocării Lui în spațiul public, a devenit normalitatea la care trebuie să ne raportăm. În acest context Biserica trebuie să facă față unei provocări noi și dificile. 

Este momentul ca toți cei ce ne considerăm

 mădulare ale ei să ieșim din letargie.

Paul Curca

Educaţia copilului la Pestalozzi

Educaţia copilului la Pestalozzi
Sursa: http://ziarullumina.ro/repere-si-idei/educatia-copilului-la-pestalozzi

„ Omul devine opera sa proprie“, înţelegând prin aceasta influenţa pe care o exercită formele exterioare de viaţă în care trăieşte şi prin care el se educă, se formează. Omul se naşte, se dezvoltă în cadrul diferitelor forme ale comunităţii omeneşti, începând cu familia, continuând cu şcoala, terminând cu genul uman, cu omenirea concepută ca unitate. Religia predată în cadrul şcolii este unul din mijloacele care contribuie la ridicarea morală a omului, ca să poată birui instinctele şi să manifeste permanent iubirea faţă de aproapele său. „Omul ajunge în cer îndeplinind bine obligaţiile sale pe pământ“, spunea Johann Pestalozzi, renumitul pedagog elveţian în Christoph şi Else. „Creştinismul este sarea pământului“, tot el afirma.

Pestalozzi avea încredere în puterea educaţiei. „Omul devine om numai prin educaţie.“ Dar ce fel de educaţie poate realiza umanizarea omului? Numai o educaţie care să plece de la natura omului şi să fie conformă cu aceasta. Şi care este specificul naturii omeneşti? În ce constă ea? În urma unei bogate experienţe pedagogice, încercatul Pestalozzi, în ultima sa operă, intitulată sugestiv  Cântecul lebedei, dă un răspuns memorabil, aproape evanghelic: „Trebuie să accept că nu trecătorul meu trup sau sângele meu şi nici sensul animalic al poftelor omeneşti sunt cele ce constituie omenescul naturii mele sau însăşi natura umană, ci dispoziţiile inimii mele omeneşti, ale spiritului meu şi ale puterii mele creatoare constituie esenţialul naturii umane“.

În procesul educaţiei este important, scrie Pestalozzi în Cântecul lebedei, ca „ochiul să vadă, urechea să audă, piciorul să meargă, iar mâna să apuce. La fel, inima să creadă şi să iubească, mintea să gândească“. Aceasta reprezintă dezvoltarea completă a fiinţei umane. Dacă şcoala actuală vrea să dezvolte numai intelectul copilului, greşeşte fundamental.

Cu privire la educaţia omului, Pestalozzi sintetizează concepţia sa în următoarele cuvinte: „Omul vine pe lume în ceea ce priveşte  trupul, spiritul şi inima, capabil cu adevărat de dezvoltare, dar nedezvoltat. El poate rămâne nedezvoltat, poate rămâne în părăsire, poate fi rău instruit, dar nu trebuie lăsat în părăsire, ci trebuie să devină puternic şi agil fizic, inteligent în ceea ce priveşte spiritul şi moral în ceea ce priveşte inima“. Pedagogul elveţian este primul care vorbeşte despre o învăţătură pentru trup, minte şi inimă.  Aşadar instrucţia intelectuală, fizică şi morală este cea care asigură dezvoltarea complexă şi armonioasă a copilului, maturul de mai târziu. Neglijarea oricărei laturi creează dezechilibre periculoase pentru orice copil. Educaţia unifică în libertatea fiinţei omeneşti, prin credinţă şi dragoste, totalitatea forţelor omeneşti pentru scopul misiunii ei finale, crearea unui om nou.

Constatarea aceasta îl îndeamnă pe Pestalozzi să asemene pe educator cu un grădinar: „Grădinarul nu face nimic în ce priveşte esenţa creşterii şi înfloririi plantei; esenţa creşterii şi înfloririi ei stă în ea însăşi. El o plantează şi o udă, iar Dumnezeu asigură prosperitatea. Nu grădinarul este acela care deschide rădăcinile copacilor, ca ele să primească binecuvântarea pământului; nu este el acela care separă măduva copacilor de lemnul lor, iar lemnul de coajă şi aşa părţile separate le conduce de la rădăcină până la ramurile cele mai îndepărtate ale copacului şi în separarea lor necondiţionată, le ţine împreună, în veşnica unitate a esenţei lui interne şi prin aceasta ajunge la rezultatul care asigură existenţa lui, fructul copacului. Din toate acestea grădinarul nu face nimic. El udă numai pământul uscat, pentru ca rădăcinile lui să nu se atingă de el ca de o piatră, el dirijează numai apa stătătoare, ca ea în oprirea ei să nu devină mlăştinoasă“.

Prima şcoală românească a fost în biserică. Astăzi şcoala scoate din ea învăţătura Bisericii (ora de religie)

Prima şcoală românească a fost în biserică. Astăzi şcoala scoate din ea învăţătura Bisericii (ora de religie)

Sursa: http://ortodoxiatinerilor.ro/scoala/20732-prima-scoala-romaneasca-biserica-astazi-scoala-scoate-invatatura-bisericii-ora-de-religie

   Este 21 noiembrie 2014 şi sărbătorim Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, o sărbătoare care aduce înaintea creştinilor un subiect important: educaţia. În această zi prunca Maria de doar 3 anişori este adusă la templu de părinţii ei Ioachim şi Ana, pentru a rămâne definitiv acolo. Născută în urma rugăciunii intense către Dumnezeu şi printr-o minune, Maria este darul lui Dumnezeu pentru Sfinţii Ioachim şi Ana care erau foarte înaintaţi în vârstă şi nu puteau avea copii din tinereţe. Au promis că-i vor dărui pruncul lor Domnului. Şi aşa au făcut.

   Fetiţa Maria, viitoarea Mama a lui Dumnezeu, va locui în chiliile marelui templu pentru a primi o educație aleasă. Este hrănită de îngeri și dialoghează cu ei ca niște prieteni buni. Se roagă în Sfânta Sfinteilor, adică în altarul templului, acolo unde marele preot intra doar odată pe an. Învață Scripturile și se pregătește treptat pentru marea întâlnire cu Dumnezeu. Cea mai mare întâlnire a Creației cu Creatorul.

   Maria este cel mai prețios dar pe care-l va putea aduce umanitatea vreodată lui Dumnezeu. Este cea mai mare personalitatea a omenerii, după Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Sfinții vorbesc de Maria ca fiind piscul întregii Creații (al întregului Univers). În Fecioara Maria se unește Dumnezeu cu toată Creația sa. Maica Domnului este nu doar modelul fiecărui om ci izvorul tuturor bunătăților dumnezeiești care se pogoară peste omenire, căci ea L-a născut pe Dumnezeu-Omul, izvorul binelui, pe Iisus Hristos.

   Doisprezece ani, de la 3 pânâ la 15 ani când a primit pe Duhul Sfânt și s-a zămislit în pântecele ei Fiul lui Dumnezeu, Maria a fost educată pentru tot ce poate deveni omul în maximul său: dumnezeu prin împărtășire. Sfântul Teofan al Niceiei vorbește de Maica Domnului ca de un Dumnezeu la feminin, căci unirea dintrea ea și Fiul ei Dumnezeu este desăvârșită, voințele lor pe deplin unite, și tot ce vrea Dumnezeu vrea și Maica Domnului și tot ce vrea Maica Domnului cu siguranță vrea și Dumnezeu. Din dumnezeirea Fiului ei, Maica Domnului își arătă de la Bunavestire și până azi iubirea Sa față de întreaga lume, făcând minuni mari.

   Acum câteva zile am aflat de decizia Curții Conștituționale prin care ni se reamintește că religia este o materie opțională în școală. Dacă până acum toată lumea accepta ora de religie din oficiu și doar cei care refuză trebuiau să facă o cerere, acum lucrurile s-au schimbat și stau taman invers. Fiecare părinte care va vrea ca al său copil să studieze religia va trebui să completeze o cerere specială. Problema apare în situația părinților indiferenți și depărtați de Dumnezeu care nu vor considera lecțiile despre credința în Dumnezeu ca folositoare și nu vor completa acea cerere. Înainte de decizia Curții Constituțională, copilul unor astfel de părinți indiferenți studia religia, și avea șansa să afle despre Dumnezeu, chiar dacă acasa nu era educat în duh creștin.

   Începe astfel iarăși sinuosul drum al scoaterii lui Dumnezeu din inimile copiilor și părinților lor, ca-n vremile „bune” ale comunismului.

    Prima școală românească atestată istoric la 1495 este în Șcheii Brașovului chiar la Biserica Voievodală „Sfântul Nicolae”. Primel școli românești au fost în biserică, între zidurile ei sau în curtea ei. Primii învățători au fost chiar preoții. Iată de ce și astăzi se păstrează denumirea de dascăl cu sens dublu: cântăreț bisericesc și învățător. Veți fi fascinați să vedeți cum limba fiecărui popor este martor al întregii sale istorii.

„Necesitatea susţinerii unor şcoli se iveşte în condiţiile în care românii ortodocşi se confruntau cu celelalte culte “autoritare” (catolic, protestant, etc.), fiind nevoiţi să-şi apere şi să-şi păstreze fiinţa naţională, prin formare şi educaţie creştin ortodoxă în masă, la care se adaugă necesităţile determinate de bogatul negoţ practicat cu Ţările Române, cu Peninsula Balcanică şi chiar mai departe, cu Levantul, Siria, Egiptul, desfăcând pe pieţele respective, atât produsele braşovene privilegiate, cât şi mărfurile de tranzit. Şcoala, prin statutul ei deosebit, a instituţionalizat didactic învăţătura oferită până atunci exclusiv în mediul familial sau prin biserică, funcţionând sub egida străvechii biserici voievodale «Sf. Nicolae», şcoala din Şchei îşi împleteşte destinul, în epoca medievală, cu aceasta, în sensul că slujitorii bisericii sunt preocupaţi de bunul mers al şcolii, activând ca dascăli sau organizatori ai ei. Ca atare, documentele de epocă surprind activitatea şcolii în legătură cu cea a bisericii şi a deservenţilor ei, în bună parte valoroşi cărturari.” (Prima Școală Românească, Vasile Oltean, Editura Tipo Moldova)

  Premizele (principiile) pe care s-au format primele școli în țările românești au fost următoarele:

1. Apărarea credinței ortodoxe pe care poporul român o avea de sute de ani, chiar de la întemeirea creștinismului.
2. Conturarea și apărarea limbii române, liantul cel mai puternic al tuturor românilor din teritoriile noastre.
3. Primele manuale ale învățământului românesc au fost Sfânta Scriptura, Catehismul, Psaltirea Liturghierul, și alte cărți cu conținut bisericesc.
4. Relațiile economice cu alte popoare.

  Profesorul Andrei Bârseanu spunea în monumentala sala monografie de la 1902 în care prezinta activtatea primei școli românești:

„Școala acesta veche de la Sf. Nicolae n-a putut fi altceva decât o şcoală elementară sau cel mult o şcoală de dieci, în care se învăţa cetitul, scrisul şi cântările bisericeşti… după cum erau mai toate şcolile vechi româneşti, înfiinţate pentru iobagi, care nu puteau aspira la mai mult în viaţa lor, decât la treapta preoţiei şi a dăscăliei” (14, p. 5).

   Refacem tabloul: Prima școală românească a fost clădirea bisericii. Primii învățători au fost preoții și diaconii. Primele manuale au fost Sfânta Scriptură și cărțile bisericești. Copii erau pregătiți în principal pentru a deveni diaconi și preoți ai Bisericii.

   Concluzia e simplă, în spațiul românesc, Biserica a fost școala. Și neamul nostru știe că omul pentru a trăi bine pe acest pământ are nevoie de credința în Dumnezeu. Dacă-și cunoaște credința atunci îi va fi bine pe acest pământ.

   De aici a început totul. Așa au început traducerile de cărți, tiparul, și școala așa cum o avem noi în timpurile moderne. Primele tipografii românești au fost în mănăstirile ortodoxe. Prima tipografie datează din anul 1508, la Mănăstirea Dealu, anul editării unui Liturghier la inițiativa voievodului Radu cel Mare.

   Astăzi, la 500 de ani de la atestarea primei școli românești școala dă afară religia din școli. Chiriașul își dă afară proprietarul. Fiul își reneagă mama și declară că n-a avut niciodată nevoie de ea. Școala se rupe mândru și triumfalist de Biserică, acuzându-i pe creștini că religia discriminează.

   Minciuna și manipularea ies la iveală ca lucrări ale diavolului în noi, atunci când spunem că religia nu trebuie să fie obligatorie în școli, dar educația sexuală se cere a fi, chiar și la grădiniță.

   Oare ce rău poate face copiilor icoana curată a Maicii Domnului cu pruncul din manualele de religie? Oare ce vătămare sufletească pot aduce sfaturile din Evanghelia ale Domnului care ne îndeamnă să ne iubim unii pe alții și să ne dăm viața pentru aproapele?

   ”Afară cu Dumnezeu din școli!”. De ce? ”Ca să-l introducem pe diavol drept dascăl, cu toată cohorta de prea-curvii!” Copiii vor putea vedea imagini pornografice în manualele de educație sexuală, vor avea ”binecuvântarea” ministerului educației pentru a se cunoaște pe ei înșiși trupește (prin masturbare), și pentru a-și începe viața sexuală cât mai repede, atât timp cât o vor face „protejat”. Copiii vor învăța că homosexualitate este o alegere, că avortul este ”un drept”, că familia poate fi invers decât cea lăsată de Dumnezeu ca bărbat și femeie. Dumnezeu se vrea scos din școli și înlocuit cu o viziune perversă asupra vieții. Peste toate acestea, ironia sorții este că copiii vor avea tablete în locul manualelor. Asta da mare realizare.

   Dumnezeu a mai fost dată afară din școli și din țara noastră. Bisericile au fost dărâmate sau transformate în wc-uri publice, mănăstirile transformate în închisori sau închise. Preoții reduși la tăcere și arestați. Savanții aruncați în temniță. După 45 de ani de luptă pe toate fronturile cu Dumnezeu, comunismul s-a văzut aruncat la groapa de gunoi a istoriei, în timp ce Biserica lui Hristos triumfă smerit pe valurile istoriei, iar toate victimele unui comunism draconic și violent sunt sfinții de astăzi ai României care izvorăsc prin moaștele lor și cu rugăciunile lor iertare tuturor torționarilor și îndreptare la tot poporul.

   Oamenii L-au răstignit pe Hristos pentru că nu-L puteau accepta ca Dumnezeu. Nu putea trăi cu Dumnezeu lângă ei. Nu vroiau pur și simplu. Îi mustra puternic și îi îndemna direct să-și schimbe viața. În preajma Domnului nu putea exista minciună și manipulare. El știa tot, înțelegea tot, și nu putea nicicum fi dus de nas.

   De aceea L-au răstignit. Răstignirea lui Hristos este respingerea lui Dumnezeu din viața umanității.

   Crucea lui Hristos este semn al faptului că noi oamenii L-am refuzat pe Dumnezeu.

   Pe fiecare biserică ortodoxă vedeți Crucea Domnului pe turlă. Fiecare biserică amintește că Dumnezeu a mai fost scos din viețile oamenilor de multe ori în istorie și va mai fi scos până la sfârșitul veacurilor. Dar răspunsul Domnului la respingerea noastră e multa lui iubire, este iertarea noastră. Brațele Domnului deschise pironite pe cruce de indiferența noastră devin îmbrățișare pentru toți cei care L-au respins.

   Dacă scoatem învățătura Domnului din școală, îl scoatem pe Dumnezeu din inimile copiilor, dar acești copiii ai noștri vor fi mustrarea noastră de mâine. Ei, cei care vor crește fără Creatorul lor, vor fi rușine părinților prin faptele lor. Și atunci amară va fi plângerea părinților cât și a copiilor.

   Universitățile europene L-au scos pe Dumnezeu din știință. Nu se mai folosește cuvântul Creator cu C mare, pentru că după ei totul s-a făcut din nimic și la întâmplare și totul se îndreaptă către nimic și întuneric.

   Europa creștină a ajuns mai rău ca popoarele păgâne.

   Dar să ne pregătim, faptele noastre nu vor rămâne fără răsplată, ele vor atrage urgia lui Dumnezeu, care va veni peste acest neam păcătos! Războiele și violența vor fi răspunsul lui Dumnezeu pentru o lume în derivă, o lume demonizată. Doar așa ne mai putem trezi. Cele două războiae mondiale au fost rezultatul "iluminării" omului care a crezut că poate domni fără Dumnezeu, chiar în Împărăția Lui.

   Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!

   O, Maică Preacurată, roagă-te pentru noi păcătoșii!   (Claudiu Balan)

Religia in scoala - Rugaciuni

Rugaciuni pentru sustinerea 
RELIGIEI IN SCOALA

Sursa: http://scoalacureligie.wordpress.com/        

       Începând de duminică, 23.11.2014, colegii profesori de religie din judeţul Vrancea au primit binecuvântarea ca în fiecare seara să se roage timp de 40 de zile, pentru ajutor de la Bunul Dumnezeu si Maica Domnului privind religia în scoală. 

         Rugăciunile pe care le citesc sunt Acatistul Bunei Vestiri și Acatistul Mântuitorului, sau Paraclisul Maicii Domnului.

        Rugăm toți colegii profesori sau elevi credinciosi din alte judeţe să se alăture, după putere, la această rugăciune comună de ajutor. Să nu uităm că:

        "dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor." (Mt. 18, 19-20).

   Vă rugăm, de asemenea să retransmiteţi acest email la toţi colegii profesori de religie în ţară.

       Doamne ajuta!

Votati pentru mentinerea religiei in trunchiul comun in scoala

Votati pentru mentinerea religiei in trunchiul comun in scoala (cum a fost pana acum - 12.11.2014)

Părinţii elevilor care vor să facă ora de religie la şcoală vor trebui să completeze o declaraţie prin care îşi dau acordul.
Acum, doar părinţii elevilor care nu ar fi vrut să urmeze acest curs trebuiau să dea o declaraţie în acest sens.

Sursa: http://www.petitieonline.com/votati_pentru_mentinerea_religiei_in_scoli

Conceptele care stau la baza pedagogiei moderne, formulate de către o serie de teoreticieni precum Comenius, Rousseau, Pestalozzi, Herbart, Frobel şi alţii au inclus diferite modele de integrare a educaţiei religioase în cadrul sistemelor de învăţământ, pornind de la convingerea că o educaţie integrală nu poate să excludă dimensiunea spirituală a existenţei umane.

Perspectiva oferită de către marii teoreticieni ai pedagogiei moderne este cu atât mai importantă în perioada contemporană, cu cât aceştia au aparţinut unor culturi şi chiar confesiuni diferite.

Prezenţa disciplinei Religie în sistemele de învăţământ contemporane reprezintă expresia unei contunuităţi la nivel pedagogic şi instituţional, precum şi o recunoaştere şi formă de valorificare a potenţialului formativ-educativ al valorilor creştine propuse de această disciplină de învăţământ în formarea personalităţii umane la nivelurile cognitiv, afectiv, volitiv şi atitudinal. 

Pedagogia actuală insistă asupra faptului că realizarea unei culturi şi a unei conduite religioase în şcoală este necesară nu doar pentru formarea integrală a personalităţii elevului, ci reprezintă o şansă şi pentru sistemul de învăţământ de a-şi valorifica un sprijin esenţial în atingerea scopurilor sale generale, urmărindu-se complementaritatea şi continuitatea în plan informativ şi formativ-educativ. Condiţia principală este ca aceste laturi ale educaţiei să fie vizate, nu în chip autarhic, diferenţiat, concurenţial, ci ca un demers educaţional global, integrator, realizat cu profesionalism şi responsabilitate de către întreg personalul didactic.

Conform articolului I din Legea educaţiei naţionale, orice om are dreptul la cunoaştere, cu atât mai mult la cunoaşterea propriei confesiuni religioase. Ca prioritate naţională, învăţământul cuprinde implicit şi educaţia religioasă.

Indiscutabil, creştinismul a stat şi stă la baza educaţiei, a contribuit la dezvoltarea cunoaşterii şi culturii umane, aşa cum ne arată istoria Europei şi a poporului nostru. Biserica şi şcoala au contribuit simţitor la educaţia religioasă a poporului. Ele au făcut ca strămoşii noştri să fie credincioşi, corecţi, de o moralitate exemplară. Cu regret, în manualele de istorie sunt cuprinse mai mult doar date istorice, istorii ale războaielor, dar modul de trai şi valorile spirituale sunt foarte puţin reflectate sau chiar deloc.

Secularizarea sau separarea religiei de viaţa publică, aparţine unei viziuni filosofice fără precedent în istoria culturii europene şi mondiale. Reparând această bifurcaţie fatală după Revoluţia din 1989, vocea poporului, ca voce a Statului şi a Bisericii, a readus religia în şcoală, aşa cum a existat secole neîntrerupte.

Plecând de la noile descoperiri ştiinţifice din domeniul fizicii cuantice, cercetătorii sunt conduşi pe cale experimentală la necesitatea restabilirii dialogului dintre ştiinţă şi religie ca o direcţie unitară a cunoaşterii.

Studiile recente din neuropsihologie demonstrează că omul are nevoie de certitudini absolute în dezvoltarea armonioasă a personalităţii, fapt garantat numai de către Revelaţia divină.

Ştiinţele educaţiei printre care şi Psihopedagogia sprijină şi evidenţiază rolul esenţial al religiei în educaţia adolescenţilor.  Religia promovează iubirea, blândețea, bunătatea, respectul pentru aproapele, şi este primul factor de combatere a violenţei de toate tipurile în şcoli.

Articolul 18 din Legea educaţiei naţionale nu încalcă dreptul la libertate al individului, care poate solicita în scris să nu frecventeze orele de religie (art. 18,2). Menţionăm că imperativul poruncilor divine face apel la libertatea omului. Deci nu vedem nici un motiv serios de a scoate religia din trunchiul comun al sistemului de învăţământ.

Precizăm că educaţia religioasă europeană actuală este de trei tipuri:

·        Obligatorie fără dispensă

·        Obligatorie cu dispensă

·        Facultativă

Scoaterea religiei din trunchiul comun al sistemului de învăţământ din ţara noastră, este echivalent cu scoaterea religiei din şcoli, deoarece statutul de disciplină opţională ar transforma-o  într-o materie periferică şi obscură, aflată la discreţia conducerii unei şcoli. Astfel se încalcă dreptul la cunoaştere, la libera dezvoltare a personalităţii umane, nesocotind progresele ştiinţei, care bat la uşa spiritului religios uman. Intenţia izolării religiei de educaţie, concretizată prin scoaterea Religiei din trunchiul comun, provoacă o limitare, o marginalizare a spiritului uman, un atentat la  educaţia tinerilor,  potrivit unor interese politice, fapt condamnat chiar de art. III, litera n (principiul independenţei de ideologii, dogme, curente politice.)

Ca prioritate naţională, învăţământul este orientat pe valori, iar valoarea religioasă depăşeşte consensul axiologic social prin fundamentarea divină a moralităţii. Pentru adolescentul actual, scârbit de formalisme tradiţionale şi imperative sociale relativiste, fundamentul divin al Legii este o perspectivă salvatoare într-o societate dezorientată aflată în plină criză morală şi economică.

Aşadar este o datorie morală a Statului român de a păstra educaţia religioasă în şcoală.

Susţinem menţinerea disciplinei „Religie” în trunchiul comun al planului-cadru de învăţământ în şcolile publice, din următoarele motive:

1.     Experienţa religioasă nu se rezumă exclusiv la adeziunea internă la o formă de religiozitate a unor indivizi luaţi separat, ci se concretizează prin adoptarea unei conduite specifice, caracterizată nu doar de cunoaşterea unor elemente de doctrină. Studierea acestei discipline, pentru toate clasele sale, aduce o contribuţie însemnată la dezvoltarea personalităţii şi a cunoştinţelor elevilor pentru următoarele finalităţi educaţionale:

-         civică,

-         socială,

-         culturală,

-         ştiinţifică

-         morală

2.     Religia se adresează în primul rând umanităţii omului, indiferent de doctrină sau cult, atât timp cât promovează pacea şi înţelegerea între semeni şi delimitându-se clar de orice formă de violenţă inter-religioasă sau de prozelitism religios. Cunoaşterea nuanţată a elementelor specifice educaţiei religioase contribuie în mod evident la crearea unei mentalităţi de înţelegere, egalitate şi toleranţă între semeni, în calitatea lor esenţială de exponenţi ai vieţii în cel mai desăvârşit grad posibil.

3.     Ea contribuie la educaţia morală a societăţii încă din momentul în care omul îşi începe anevoiosul drum al dezvoltării personalităţii. În aceste circumstanţe, educaţia religioasă nu mai este doar apanajul Bisericii. Ea trebuie să se desfăşoare, deci, în şcoală, pe tot parcursul studiilor liceale, în acord şi cu stadiile dezvoltării psiho-genetice, care demonstrează că fiecare grupă de vârstă corespunde unui tip de dezvoltare mai profund şi mai complex al personalităţii. Religia ca disciplină de studiu ar deveni, astfel, răspunsul multor întrebări existenţiale care apar la vârstele tinerilor de liceu. În acelaşi timp, profesorul de religie ar deveni, alături de psihologul şcolar, o resursă umană extrem de importantă în realizarea unei dezvoltări armonioase a personalităţii elevului. Religia contribuie la toate finalităţile educative enunţate în articolul 4 din Legea educaţiei naţionale.

4.     Menţinerea şi promovarea predării religiei în şcoală ar demonstra un act de maturitate din partea instituţiilor responsabile, deoarece religia este interconectată cu viaţa individului şi a societăţii în general, determinând, prin mesajul ei pozitiv, un comportament dezirabil social şi moral. Includerea educaţiei religioase între priorităţile învăţământului românesc ar putea servi, deci, la formarea unor generaţii ale căror competenţe profesionale vor reflecta dezideratele Declaraţiei de la Lisabona, dar şi păstrarea vie a valorilor, a conştiinţei şi a identităţii naţionale şi europene, care nu pot fi schimbate sau negate prin omisiune de politici strict socio-economice sau de interese de moment.

Elevii nu refuză predarea religiei în şcoli, ci o prezintă ca pe o necesitate. În perioada adolescenţei (anii de liceu), tinerii trec prin unele crize spirituale şi existenţiale, care pot avea repercusiuni grave atât asupra individului, cât şi a societăţii. Ei trăiesc o dramă şi în acest moment ei au nevoie de răspunsurile religiei care îi încurajează şi îi motivează în viaţă. Nu trebuie lăsaţi în braţele    anti-culturii, pornografiei, violenţei, drogurilor, alcoolismului etc. Ei devin pe zi ce trece mai greu de stăpânit, iar unii adolescenţi realizează că nu se mai pot controla. Educaţia are o nevoie imperioasă de credinţă, ca de un element de bază al oricărei acţiuni didactice.

Ȋn consecinţă, este de neadmis ca elevii să facă o cerere prin care să participe la o oră care li se cuvine.

Religia nu trebuie scoasă din trunchiul comun, deoarece face parte din trunchiul existenţei umane.

Și este aberant să revenim la condiţiile comunismului despre care credeam că tocmai am scăpat!

O decizie discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie

O decizie discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie

Sursa: http://basilica.ro/o-decizie-discriminatorie-si-umilitoare-pentru-ora-de-religie-101935.html

Patriarhia Română ia act cu mâhnire de decizia Curţii Constituţionale a României, discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie. Nu comentăm acum contextul sau împrejurările în care a fost luată această decizie, ci aşteptăm publicarea motivaţiei acestei decizii.

Decizia Curţii Constituţionale din 12 noiembrie 2014, prin care este admisă excepţia de neconstituţionalitate şi se constată că dispoziţiile art. 9 alin. (2) teza întâi din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi dispoziţiile art. 18 alin. (2) teza întâi din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt neconstituţionale, presupune deopotrivă aspecte de ordin juridic şi implicaţii care vizează atitudini de conştiinţă, la nivel personal şi comunitar.

Textul declarat neconstituţional, în vigoare de aproape 20 de ani, este următorul: „La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie”.

O majoritate a Curţii Constituţionale, neprecizată încă, a cărei motivaţie urmează să o cunoaştem oficial doar după publicarea deciziei în Monitorul oficial, partea I, a schimbat jurisprudenţa existentă într-un mod surprinzător şi contrar tradiţiei constituţionale şi legislative a României de până la acest moment. Astfel, decizia Curţii Constituţionale induce ideea solicitării în scris de către părinţi a studierii Religiei de către copiii lor în şcolile de stat.

Ne exprimăm surprinderea că, în cazul unei alte speţe cu acelaşi reclamant şi având acelaşi obiect, Curtea Constituţională a României, prin decizia nr. 306/2012, a respins aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate fără nicio opinie separată.

Considerăm că, în lipsa oricărei modificări legislative sau constituţionale în domeniu de la ultima hotărâre având acelaşi obiect, schimbarea radicală a jurisprudenţei Curţii Constituţionale constituie o substituire a acesteia în activitatea legiuitorului, renunţând la modelul deja consacrat în România.

În acest sens reamintim că, în contextul legislativ european, în mai multe ţări ale Uniunii Europene este asumată o perspectivă similară cu cea precizată în legislaţia românească (disciplină obligatorie, predată confesional, cu posibilitatea de a nu participa, la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor): Austria, Cipru, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Malta.

Referitor la atitudinea de conştiinţă, se deduce că decizia Curţii Constituţionale din 12 noiembrie 2014 transferă toată responsabilitatea de decizie asupra părinţilor, doar în cazul orei de religie, nu şi al altor discipline şcolare. Este evident că se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive pentru majoritatea părinţilor acestora, favorizând, în schimb, o minoritate care nu acceptă ora de religie, deşi învăţământul religios este garantat de Constituţie.

Într-o societate marcată de fenomenul secularizării şi al indiferentismului religios, formarea şi cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorilor credinţei şi ale familiei tradiţionale devin realităţi tot mai incomode.

Desigur, Biserica nu poate contesta juridic în România această decizie, dar ea nu se lasă intimidată şi descurajată, ci va intensifica atenţia şi acţiunea ei pe diferite planuri pentru apărarea şi promovarea valorilor credinţei creştine în societatea românească de azi, agresată sistematic de secularismul antireligios, sub pretextul apărării libertăţii de conştiinţă. De aceea, asigurăm pe părinţii credincioşi care doresc o educaţie creştină a copiilor că vor avea în Biserică un aliat fidel în apărarea şi promovarea valorilor eterne ale credinţei creştine ortodoxe, proprii poporului român, profund religios, preţuind dorinţa lor de-a nu reduce educaţia copiilor la orizonturi limitate şi efemere.

Decizia Curţii Constituţionale privitoare la ora de religie marchează o nouă provocare pentru misiunea Bisericii în societatea românească. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă Română cheamă pe toţi credincioşii ei să apere şi să promoveze valorile credinţei creştine şi ale spiritualităţii româneşti, în relaţie cu instituţiile publice şi cu societatea românească în general.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Reacţia Patriarhiei Române la decizia CCR: „Biserica 

Ortodoxă Română nu se lasă intimidată şi descurajată, ci va 

intensifica atenţia şi acţiunea ei”

Sursa: http://adevarul.ro/educatie/scoala/reactia-patriarhiei-romane-decizia-ccr-biserica-ortodoxa-romana-nu-lasa-intimidata-descurajata-ci-intensifica-atentia-actiunea-ei-1_5464b75c0d133766a8d331be/index.html

Patriarhia Română a reacţionat la decizia Curţii Constituţionale, pe care o consideră „discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie”. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe susţin că „se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive” şi avertizează că vor „intensifica atenţia şi acţiunea pentru apărarea şi promovarea valorilor credinţei creştine în societatea românească”.

„Patriarhia Română ia act cu mâhnire de decizia Curţii Constituţionale a României, discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie. Nu comentăm acum contextul sau împrejurările în care a fost luată această decizie, ci aşteptăm publicarea motivaţiei acestei decizii”, se arată într-un comunicat de presă trimis joi de Biroul de presă al Patriarhiei, ca reacţie la decizia de miercuri a CCR prin care participarea la ora de Religie se poate face doar prin cerere. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române (BOR) susţin că decizia Curţii „presupune deopotrivă aspecte de ordin juridic şi implicaţii care vizează atitudini de conştiinţă, la nivel personal şi comunitar”, declarând neconstituţional un text de lege în vigoare de 20 de ani: „La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie”. ”O majoritate a Curţii Constituţionale, neprecizată  încă, a cărei motivaţie urmează să o cunoaştem oficial doar după publicarea deciziei în Monitorul oficial, partea I, a schimbat jurisprudenţa existentă într-un mod surprinzător şi contrar tradiţiei constituţionale şi legislative a României de până la acest moment. Astfel, decizia Curţii Constituţionale induce ideea solicitării în scris de către părinţi a studierii Religiei de către copiii lor în şcolile de stat”, mai arată reprezentanţii BOR. 

BOR: Cerere similară respinsă de CCR în 2012 

Aceştia se declară surprinşi de decizia de miercuri, motivând că ”în cazul unei alte speţe cu acelaşi reclamant şi având acelaşi obiect, Curtea Constituţională a României, prin decizia nr. 306/2012, a respins aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate fără nicio opinie separată”. ”Considerăm că, în lipsa oricărei modificări legislative sau constituţionale în domeniu de la ultima hotărâre având acelaşi obiect, schimbarea radicală a jurisprudenţei Curţii Constituţionale constituie o substituire a acesteia în activitatea legiuitorului, renunţând la modelul deja consacrat în România”, acuză reprezentaţii Bisericii. Ei dau şi exemple din alte ţări europene, similare cu sistemul pe care vine să-l schimbe decizia CCR, unde Religia este ”disciplină obligatorie, predată confesional, cu posibilitatea de a nu participa, la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor: Austria, Cipru, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Malta”. „Se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive” ”Referitor la atitudinea de conştiinţă, se deduce că decizia Curţii Constituţionale din 12 noiembrie 2014 transferă toată responsabilitatea de decizie asupra părinţilor, doar în cazul orei de religie, nu şi al altor discipline şcolare. 
   Este evident că se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive pentru majoritatea părinţilor acestora, favorizând, în schimb, o minoritate care nu acceptă ora de religie, deşi învăţământul religios este garantat de Constituţie”, mai reclamă Patriarhia în poziţia oficială. ”Într-o societate marcată de fenomenul secularizării şi al indiferentismului religios, formarea şi cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorilor credinţei şi ale familiei tradiţionale devin realităţi tot mai incomode”, adaugă aceştia. Documentul mai arată că Biserica nu poate contesta juridic în România această decizie, dar atrage atenţia că lupta va continua: „ea nu se lasă intimidată şi descurajată, ci va intensifica atenţia şi acţiunea ei pe diferite planuri pentru apărarea şi promovarea valorilor credinţei creştine în societatea românească de azi, agresată sistematic de secularismul antireligios, sub pretextul apărării libertăţii de conştiinţă”.  
    Apel lansat către părinţi Iar în finalul comunicatului, oficialii BOR fac apel către părinţii credincioşi şi îi asigură pe cei care „doresc o educaţie creştină a copiilor că vor avea în Biserică un aliat fidel în apărarea şi promovarea valorilor eterne ale credinţei creştine ortodoxe, proprii poporului român, profund religios, preţuind dorinţa lor de-a nu reduce educaţia copiilor la orizonturi limitate şi efemere”.
   ”Decizia Curţii Constituţionale privitoare la ora de religie marchează o nouă provocare pentru misiunea Bisericii în societatea românească. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă Română cheamă pe toţi credincioşii ei să apere şi să promoveze valorile credinţei creştine şi ale spiritualităţii româneşti, în relaţie cu instituţiile publice şi cu societatea românească în general”, este apelul lansat public de Patriarhia Română.

Curtea Constituţională: 

Prevederile din legea educaţiei privind 

orele de religie sunt neconstituţionale

Sursa: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Curtea+Constitutionala+Prevederile+din+legea+educatiei+privind+o

Părinţii elevilor care vor să facă ora de religie la şcoală vor trebui să completeze o declaraţie prin care îşi dau acordul.

Curtea Constituţională a decis că este neconstituţională varianta existentă în prezent.

„În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.9 alin.(2) teza întâi din Legea învățământului nr.84/1995 și dispozițiile art.18 alin.(2) teza întâi din Legea educației naționale nr.1/2011 sunt neconstituționale”, potrivit unui comunicat al Curţii Constituţionale.

Acum, doar părinţii elevilor care nu ar fi vrut să urmeze acest curs trebuiau să dea o declaraţie în acest sens.

„(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină”.

Religia este materie opţională începând cu clasa pregătitoare. Elevii care nu optează pentru ora de Religie, pot însă să-ţi aleagă o altă materie”, prevede forma actuală a art.18 alin.(2) teza întâi din Legea educației naționale nr.1/2011.

Religia nu mai este obligatorie in scoala. Parintii care vor sa isi inscrie copiii la materia Religie trebuie sa depuna o cerere

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18536891-curtea-constitutionala-solicitarile-care-depun-parintii-scoala-pentru-elevii-nu-mearga-orele-religie-nu-mai-sunt-obligatorii.htm

    Curtea Constitutionala a decis astazi ca este neconstitutional articolul din legea educatiei care spune ca "La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie". Judecatorii Curtii au apreciat ca cei care trebuie sa faca o solicitare sunt parintii care doresc ca aceste cursuri de Religie in scoala sa fie urmate de copiii lor, transmite Agerpres. Surse oficiale au declarat pentru HotNews.ro ca argumentatia Curtii porneste de la ideea ca cel care vrea sa faca ceva trebuie sa ceara acel lucru, si nu cel care nu vrea.

Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) anunta intr-un comunicat de presa ca astazi, 12 noiembrie 2014, "a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii invatamantului nr.84/1995 si ale Legii educatiei nationale nr.1/2011".

"In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.9 alin.(2) teza intai din Legea invatamantului nr.84/1995 si dispozitiile art.18 alin.(2) teza intai din Legea educatiei nationale nr.1/2011 sunt neconstitutionale", anunta CCR.

Decizia este definitiva si general obligatorie. Curtea Constitutionala a fost sesizata in acest caz de Judecatoria Buzau-Sectia civila, exceptia fiind ridicata de profesorul Emil Moise, care a dat in judecata Liceul de Arta "Margareta Sterian" din Buzau, potrivit Mediafax.

Argumentatiile retinute in motivarea solutiei pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziei, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Ce spun articolele de lege declarate neconstitutionale de CCR

Legea invatamantului nr. 84/1995, art.9 alin.(2) teza intai: "La solicitarea scrisa a parintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie."

Legea educatiei nationale nr. 1/2011, art. 18 alin. 2 teza intai: "La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie."

Ce spune Constitutia referitor la Religia in scoli

Articolul 32 - (7) Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.

Profesorii de religie nu mai pot fi angajati permanent in scoli, ci doar prin contracte temporare, pe an scolar

Amintim ca Csaba Asztalos, presedintele Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), a declarat pentru HotNews.ro in urma cu un an ca inscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie incalca dreptul la libertatea constiintei. "Daca s-ar recunoaste (cum ar fi legal) faptul ca religia poate fi doar facultativa, atunci profesorii de religie nu ar putea fi angajati permanent in scoli, ci doar prin contracte temporare, pe an scolar", a explicat atunci pentru HotNews.ro Csaba Asztalos. 

Potrivit acestuia, "inscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie - adica de catre stat - incalca dreptul la libertatea constiintei, dreptul parintilor sau al tutorelui legal de a asigura potrivit propriilor convingeri educatia copilului. Nicio persoana din Romania nu este obligata sa raspunda la o intrebare cu privire la apartenenta sa la un cult".

Presedintele CNCD afirma la acea vreme ca "legal ar fi daca s-ar oferi dreptul oricarui parinte sa isi inscrie sau nu copilul la ora de religie, adica dreptul de a alege, tocmai ce prevede si Constitutia in art. 29 alin. (6)" [Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine - art. 29 alin. (6) din Constitutie - n.red.]. Detalii aici

Problema libertatii religioase in Romania si declaratiile presedintelui CNCD au fost tratate pe larg si in Raportul pe 2013 al Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucuresti.

Amintim ca HotNews.ro a scris pe larg despre problemele intampinate de parinti care doreau sa isi retraga copiii de la orele de Religie, dar carora directorii de scoli le comunicau incorect ca este in responsabilitatea parintilor ce se intampla cu copilul in timpul orei de religie pe care nu o urmeaza. In cele mai multe cazuri semnalate de cititorii HotNews.ro, scoala nu le pune la dispozitie elevilor care nu fac religia nicio alternativa, desi legea