"Modelul" suedez de relaţie părinte-copil. Cum a luat naştere o generaţie de "monştri"
Sursa: http://ro.stiri.yahoo.com/educa%C5%A3ia-parental%C4%83-centrat%C4%83-pe-libertatea-copilului-poate-na%C5%9Fte-%E2%80%9Emon%C5%9Ftri%E2%80%9D-105606261.html
Ţările
scandinave care se mândreau cu faptul că îşi tratează copiii ca şi când
ar fi adulţi au început să constate o serie de efectele negative ale
unui stil educativ permisiv. Unii specialişti suedezi în educaţie sunt
de părere că o astfel de creştere poate avea consecinţe extrem de grave
asupra copiilor, afectându-i, de asemenea, pe cei din jur.
David Eberhard, un psihiatru şi autor de succes în Suedia, a declarat într-un interviu pentru telegraph.co.uk
că educaţia parentală permisivă aplicată în ţara sa dă naştere unei
generaţii de tineri adulţi aroganţi, cărora le lipseşte empatia socială,
adaptabilitatea şi care, după o copilărie în care au fost răsfăţaţi, au
toate şansele să fie profund dezamăgiţi de viaţă.
„Să
îi spui «nu» unui copil nu e acelaşi lucru cu a bate un copil. Părinţii
ar trebui să se comporte ca părinţi, nu ca cei mai buni prieteni ai
copiilor”, supune autorul cărţii de succes „Cum au preluat copiii puterea”.
„Ei ar trebui să-i pregătească pe copii pentru viaţa de adult,
învăţându-i cum să se comporte, nu să îi trateze ca şi când ar fi prinţi
sau prinţese”, explică Eberhard, potrivit căruia în Suedia, orice formă
de intervenţie care contravine voinţei copilului este considerată
molestare.
„Aşa-zişii
experţi cred că părinţii ar trebui să negocieze cu copiii, nu să îi
pedepsească. Au înţeles greşit conceptul de educaţie parentală. Copiii
nu sunt atât de fragili precum cred ei”, subliniază psihiatrul. Potrivit
acestuia, permisivitatea părinţilor a dus la deficienţe mari de
disciplină în şcoli şi la o rată crescândă a tentativelor de sinucidere
în rândul adolescenţilor şi tinerilor adulţi.
Suedia
a fost prima ţară din lume care a interzis, în 1979, pedepsele fizice.
De atunci, mentalitatea societăţii a evoluat către distrugerea ierahiei
familiale, în favoarea tratării copiilor ca şi când ar fi adulţi. Însă
în timp ce valorile egalitare ar putea funcționa pentru economie, de
exemplu, ele au fost dezastruoase în plan familial, spun specialiştii.
„S-a început cu stigmatizarea pedepsirii copiilor, care a suferit apoi
mutaţii, transformându-se în teama de a-i disciplina”, precizează Frank
Furedi, profesor emerit de sociologie la Universitatea din Kent,
potrivit căruia principala grijă a părinţilor ar trebui să fie ce se
întâmplă cu copiii după ce cresc, nu ce li se întâmplă în prezent.
În
Suedia copiii refuză în mod frecvent să urmeze instrucţiunile
profesorilor, suferă de tulburări de anxietate, iar numărul celor care
îşi fac rău singuri, din cauză că se simt neîmpliniţi, a crescut
dramatic, arată statisticile naţionale.