Trăirea în Hristos si mărturisirea Lui în lumea contemporană. Scopuri si obiective în cadrul catehezei si a educatiei religios – morale

Trăirea în Hristos si mărturisirea Lui în lumea contemporană. Scopuri si obiective în cadrul catehezei si a educatiei religios – morale

“Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20). Este menirea noastră să purcedem la atingerea acestui scop “lăsându-L pe Hristos să ia chip în acţiunile noastre personale şi sociale”. În acest fel elevii pot fi responsabilizaţi cu privire la faptele şi preocupările lor, pot fi îndrumaţi să se raporteze mereu la principiile creştine. Soloviov învăţa şi îndemna ca “înainte de a te hotărî la un pas cu o oarecare importanţă pentru viaţa personală şi socială, să-ţi chemi în suflet chipul moral al lui Hristos, să te cercetezi şi să-ţi răspunzi: ar face El acest pas, sau - cu alte cuvinte - l-ar saluta sau nu, m-ar binecuvânta dacă îl fac sau nu”.

Finalitatea orei de religie are în vedere convertirea personală, trăirea credinţei şi conştientizarea apartenenţei elevilor la o comunitate de cult şi de credinţă organizată>> (Vasile Timiș)

„… poruncit vouă” (Matei 28, 19-20). Porunca de a împlini această chemare nu se reduce la o lucrare pur liturgică prin botez și la una informativă prin însușirea adevărurilor de credință, ci este și o activitate educativă. Prin să păzească toate, se arată un îndemn spre trăirea învățăturii primite, deoarece predarea religiei nu constă în prezentarea unei simple învățături, ci a unei învățături care se cere transpusă în viață. Prin educația religioasă, profesorul trebuie să-i conducă pe elevi spre clarificarea sensului vieții lor și spre formarea convingerii că scopul educativ este esențialul creștinismului. Astfel elevii pot fi conduși la o stare în care sufletul lor este gata să primească influența Revelației divine și să se dăruiască lui Dumnezeu ca unicului Stăpân al vieții noastre, așa cum ne îndeamnă ectenia: “toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”>> (Sebastian Șebu, Metodica…)

<<În viziunea ortodoxă, misiunea creştină nu se reduce doar la simpla vestire a Evangheliei ci totodată “misiunea vizează încorporarea şi creşterea oamenilor ca membri ai Bisericii – trupul lui Hristos, până la măsura vârstei plinătăţii Lui < Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii în Hristos>(Efes 4,13)” (Bel, Valer), exigenţele misiunii vizează atât întoarcerea fiecăruia către Dumnezeu cât şi vieţuirea tuturor într-un duh creştin autentic, în Duhul Evangheliei lui Hristos>> (Vasile Timiș)

Scopurile şi obiectivele (Pr.prof. S.Şebu & prof. Monica şi Dorin Opriş, Metodica predării religiei):
Scopuri:

1.      informativ (vizează raţiunea),

2.      formativ (simţurile afective);

3.      educativ (conlucrarea primelor două, prin voinţă).

Leg. cu obiectivele cognitive, afective şi voliţionale (docere, delectare, flectere);

a)              informativ + cognitiv – rațiunea

b)               formativ + afectiv – sentimental

c)               educativ + volitiv – voința

 Obiective:

Ob. cadru (generale), de ex. „Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu, în vederea mântuirii sufletului);

Ob. de referinţă (pe ani de studiu: la sfârşitul cl. I, elevii vor şti să…);

Ob. operaţionale (pe lecţii: la sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să…);

Teologic vorbind, toate scopurile şi obiectivele vizează mântuirea (= desăvârşirea), cf. Ef 4, 13: „… vom ajunge la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit”. Altfel spus: formarea caracterului moral creştin (Pr. D. Călugăr, Caracterul religios moral-creştin).

Scopul informativ (pentru o credință luminată) constă în transmiterea de către profesor a adevărurilor de credință și morale (asimilarea de către elevi a unor cunoștințe din învățăturile Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți), pe care elevii, însușindu-le și aplicându-le în viață (atât în interesul personal, cât și în interesul semenilor și al Bisericii), să ajungă la desăvîrșire (la dobândirea mântuirii sufletului).

Scopul formativ (formarea caracterului moral-religios) urmărește pregătirea morală și spirituală a elevilor prin dezvoltarea rațiunii, sentimentului și voinței acestora (dezvoltarea facultăților sufletești în vederea desăvârșirii). Prin educația religioasă se urmărește formarea caracterului religios-moral, dar aceasta nu se poate realiza fără un volum de cunoștințe religioase. Trebuie realizat deci un echilibru între informativ și.formativ.

Scopul educativ urmărește dezvoltarea la elevi a convingerii că viața creștină autentică este căutarea lui Dumnezeu, permanent, cu dorința de a ajunge la cunoașterea Lui și la desăvârșirea sufletului lor. Acest ideal fiind scopul suprem al educației religioase, trebuie să fie urmărit de către fiecare elev și după terminarea perioadei de școlarizare, până la sfârșitul vieții.

Obiectivele cadru ale religiei se definesc prin raportarea obiectivelor ariei curriculare “Om și societate“ la finalitățile învățământului obligatoriu și la specificul disciplinei de învățământ. Ele se referă la formarea unor capacități și atitudini specifice religiei și sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu.

Obiectivele cadru ale religiei sunt:

1.cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu, ca fundament al mântuirii și desăvârșirii omului;

2.cunoașterea și folosirea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase;

3.cunoașterea învățăturilor Sfintei Scripturi, a tradițiilor religioase și a istoriei Bisericii;

4.formarea virtuților creștine și consolidarea deprinderilor de comportament moral-religios;

5.educarea atitudinilor de acceptare, înțelegere și respect față de cei de alte credințe și convingeri.

Aceste obiective vor fi transpuse în termeni de acțiuni sau manifestări observabile cu ajutorul obiectivelor de referință și al obiectivelor operaționale.

Obiectivele de referinta se definesc prin raportarea obiectivelor cadru la conținutul disciplinei de învățământ la nivelul unui an de studiu și la nivelul conținuturilor învățării. Aceste obiective specifică rezultatele așteptate ale învățării și urmăresc progresia în achiziția de competențe și cunoștințe de la un an de studiu la altul.

De exemplu, raportând obiectivul cadru 4 la conținutul educației religioase la nivelul clasei a III-a și la nivelul conținuturilor învățării, avem ca obiective de referință: La sfârșitul clasei a III-a, elevii vor fi capabili

4.1.să evidențieze care sunt datoriile unui creștin față de Dumnezeu și față de semenii săi;

4.2.să formuleze aprecieri asupra comportamentului unor personaje biblice din Vechiul Testament.

Obiectivele operaționale sunt enunțuri cu caracter finalist, concret, care detaliază obiectivele cadru și de referință la nivelul unei unități de conținut/lecții/activități de învățare (La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili să…), precum și pe domenii psihologice/clase comportamentale (precizarea obiectivelor operaționale, care sunt obiective concrete, observabile și măsurabile, se face folosind verbe din domeniile cognitiv – să explice, să definească, să compare, etc. – afectiv – să fie de acord, să aibă curiozitatea, etc. – volițional – să perceapă, să reacționeze, să intenționeze, etc.)

Obiective cognitive – ce cunoștințe, deprinderi, capacități, abilități trebuie să-și însușească elevul

Obiective afective – vizează formarea de interese/motivații, atitudini, convingeri și sentimente

Obiective voliționale/psihomotorii – desemnează mișcări reflexe, fizice, capacități perceptive, abilități motrice (dexteritate manuală, etc.), mișcări expresive, deprinderi de comunicare nonverbală.

În elaborarea și formularea obiectivelor operaționale (La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili…) se parcurg trei etape:

1. precizarea sarcinii de învățare (…să desprindă învățătura despre Dumnezeu Tatăl…);

2.precizarea condiției de realizare a sarcinii de învățare (…în urma lecturării textului Crezului…);

3. precizarea performanței minim-acceptabile/criteriului de succes/modului de evaluare (…folosind cel puțin două din atributele Lui).

În predarea religiei, un rol important îl au obiectivele formativ-educative. Ele evidențiază finalitățile educației religioase în ceea ce privește comportamentul elevilor în viața de creștin. În formularea lor se va preciza o singură schimbare de comportament, condiția de realizare a acesteia și criteriul de succes (Exemplu: elevii să-și exprime dorința de a face fapte bune fără a fi îndemnați de părinți sau profesori, ori de câte ori au prilejul).

Aceste obiective privesc în mod deosebit latura afectivă și volițională a personalității elevilor. Se precizează în legătură cu conținutul fiecărei lecții, dar se urmăresc pe parcursul mai multor ani de studiu.