PROFETUL ISAIA

PROFETUL ISAIA

Isaia (=mântuirea lui Iahve), numit și profetul îndurării divine, dar și evanghelistul Vechiului Testament, activează ca profet în regatul Iuda, în timpul domniei regilor Ozia (ultimul an de domnie), Iotam, Ahaz și Iezechia, respectiv între anii 740-701. După o tradiție iudaică, a fost ucis din ordinul regelui idolatru Manase, fiind tăiat cu un fierăstrău (690).

Rolul profetului Isaia, atât religios cât și politic, a fost considerabil. În fața pericolului coaliției celor doi regi (ai Damascului și ai Samariei-Israel) împotriva regatului Iuda, profetul Isaia îndeamnă poporul să-și pună nădejdea în Dumnezeu, proorocind căderea celor doi regi care vroiau să asedieze Ierusalimul. Din păcate, regele Ahaz cere ajutorul Asiriei, care în curând va cuceri Damascul și va supune ca vasal regatul Israel, regele Ahaz fiind și el nevoit să aducă Asiriei omagii de supunere, lucru ce va fi condamnat de profet, care cerea încredere și supunere numai față de Dumnezeu. Isaia va critica și politica regelui Iezechia, ce va căuta ajutor în Egipt. Rolul profetului Isaia va fi important și în anul 701, când imperiul asirian, după ce desființase regatul de nord Israel în 722, va invada și regatul Iuda, asediind Ierusalimul și obligând pe regele Iezechia să-i plătească tribut. Isaia ridică moralul regelui și al poporului, proorocind că armata asiriană și regele Senaherib se vor întoarce pe calea de unde au venit.
În cartea sa, pe lângă proorociile privind căderea regatului Israel, a Siriei, a imperiului asirian, a Babilonului și a idolilor săi, profetul Isaia vorbește și despre Dumnezeu, numit de el Sfântul lui Israel, despre atotștiința, puterea, iubirea și bunătatea Sa în contrast cu deșertăciunea și nulitatea idolilor. Îndeplinirea Legii morale date de Iahve este superioară aducerii jertfelor. Israelul, păcătos și necredincios, va fi aspru pedepsit, dar va supraviețui printr-un „rest”. Isaia este mai ales profetul acelui „rest” care va fi mântuit, sâmburele unui mare popor cu care Iahve va încheia un nou legământ, aducând mântuirea universală.

Isaia este așadar, prin excelență, profetul mesianic. După parabola viei neroditoare, care în loc de struguri a făcut aguridă (Isaia 5) și după avertismentul din același capitol cu privire la cei ce zic răului bine și binelui rău, capitolul 6 inaugurează profețiile mesianice prin vedenia cântării întreit sfinte a serafimilor și prin avertismentul Domnului dat poporului evreu, căruia îi spune că va auzi cu auzul, dar nu va înțelege, și cu ochii se va uita, dar nu va vedea, pentru că inima lui s-a învârtoșat și și-a închis ochii și urechile, ca nu cumva să se întoarcă și să fie vindecați (avertisment amintit de Mântuitorul Hristos când explică vorbirea Sa în parabole).

Capitolele 7-12 se constituie în ceea ce se numește Cartea lui Emanuel : Profeția mesianică din 7:14 (Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele Lui Emanuel) – reluată de arhanghelul Gavriil și la arătarea către Iosif (Matei 1) și la arătarea către Fecioara Maria (Luca 1) – va fi continuată cu profeția despre Mesia cel Nou Născut, din capitolele 8 și 9 (Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați… pământul lui Zabulon și lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor, poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare, și voi, cei ce locuiți în latura și în umbra morții, lumină va străluci peste voi - reluat și în Matei 4 -… Căci Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui, și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie) și apoi cu profeția despre mlădița din tulpina lui Iesei, din capitolul 11 (O Mlădiță va ieși din tulpina lui Iesei și un Lăstar din rădăcinile lui va da. Și se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înțelepciunii și al înțelegerii, duhul sfatului și al tăriei, duhul cunoștinței și al bunei-credințe. Și-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu… Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul și leopardul se va culca lângă căprioară; vițelul și puiul de leu vor mânca împreună și un copil îi va paște… Și în vremea aceea Mlădița cea din rădăcina lui Iesei va fi ca un steag pentru popoare; pe ea o vor căuta neamurile și sălașul ei va fi plin de slavă).

Dacă în prima parte a cărții lui Isaia sunt prezentate mai ales persoana și funcțiile regale ale lui Mesia, a doua parte a cărții lui Isaia, în special capitolele 49-57, tratează despre Robul Domnului (Ebed Iahve), despre funcția Sa de învățător și mijlocitor al mântuirii, care se extinde asupra lumii întregi. Sunt patru locuri care vorbesc în special despre Robul lui Dumnezeu:

1. Iată sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoiește sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu și El va propovădui popoarelor Legea Mea. Nu va striga, nici nu va grăi tare, și în piețe nu se va auzi glasul Lui. Trestia frântă nu o va zdrobi și feștila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui Legea Mea cu credincioșie… (Isaia 42 – reluat în Matei 12).

2. Și acum Domnul, Cel care M-a zidit din pântecele maicii Mele ca să-i slujesc Lui și să întorc pe Iacov către El și să strâng la un loc pe Israel, Mi-a zis: … Te voi face Lumina popoarelor, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului (Isaia 49)

3. Spatele l-am dat spre bătăi și obrajii Mei spre pălmuiri, și fața Mea nu am ferit-o de rușinea scuipărilor (Isaia 50)

4. Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi? Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte... Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa (Isaia 53).

Sfinții Părinți, în unanimitatea lor, recunosc că Isaia 53 este o prezicere a operei și a Patimilor Mântuitorului. Robul Domnului (Ebed Iahve) nu poate fi altul decât Mesia. În zadar au încercat unii să-L identifice cu regele Iezechia, cu profetul Isaia, Ieremia ori un profet anonim, sau cu Israelul în general. E adevărat că Robul Domnului (Ebed Iahve) nu este adus aici în legătură cu originea davidică, precum în mlădița din tulpina lui Iesei, tatăl lui David (Isaia 11), dar asta nu arată decât faptul că în a doua parte a cărții sale, profetul Isaia vrea să descrie un aspect nou al lui Mesia, aspect revelat lui de către Dumnezeu și nemaiîntâlnit înainte, și anume ideea unui Mesia care suferă, fără să mai stăruie asupra demnității regale sau asupra originii Lui.

Noul Testament Îl identifică în chip explicit pe Robul lui Dumnezeu cu Mesia, fiindcă Mântuitorul Însuși aplică principalele trăsături ale Robului lui Dumnezeu la persoana Sa proprie.

Astfel:

a) Isaia 7:14 citat la Matei 1 și Luca 1;

b) Isaia 9:1,2 citat la Matei 4;

c) Isaia 35 (El va veni și ne va mântui. Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi, atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor) amintit de Matei 11;

d) Isaia 40 (Un glas strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru) citat în toate Evangheliile;

e) Isaia 50 (Spatele l-am dat spre bătăi și obrajii Mei spre pălmuiri, și fața Mea nu am ferit-o de rușinea scuipărilor) regăsit în Matei 26;

f) Isaia 53 citat în Matei 8 (Şi făcându-se seară, au adus la El mulţi demonizaţi şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: „Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat”), citat în Marcu 15 (Şi s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit), citat în Faptele Apostolilor 8 (Iar locul din Scriptură pe care-l citea – famenul etiopian – era acesta: „Ca un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce-o tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa. Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ viaţa Lui”. Iar famenul, răspunzând, a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva? Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus) precum și în 1 Petru 2 (Iar dacă, pentru binele făcut, veţi pătimi şi veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu. Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui, ”Care n-a săvârşit nici un păcat, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui”, și Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se lăsa în ştirea Celui ce judecă cu dreptate).