Participarea tinerilor la viata liturgică si la activitătile catehetice. Valente educative ale cultului divin

  Participarea tinerilor la viata liturgică si la activitătile catehetice. Valente educative ale cultului divin

Rolul cultului  este “să creeze sau să mijlocească o stare de legătură, de comunicare între Dumnezeu şi om” (Ene Braniște, Liturgica).

Scopurile cultului:

1.  de adorare a lui Dumnezeu,

2.  cel sfintitor,

3.  cel didactic sau catehetic.

Scopul didactic “urmăreşte atât instruirea sau edificarea credincioşilor în învătătura de credintă creştină ortodoxă, cât şi promovarea vietii religios-morale” (Ene Braniște, Liturgica), cu alte cuvinte sustinerea, întărirea şi răspândirea credintei şi a virtutilor creştine.

Toate actele cultului au o dimensiune pedagogico-catehetică, dar au şi una educatională. Dacă orice act al cultului creştin şi împărtăşirea cu Sfintele Taine îl pregătesc pe elev pentru Împărătia Cerurilor, în egală măsură îl pregătesc şi pentru viata de aici, pentru o viată mai în conformitate cu principiile evanghelice şi ale moralei creştine. Din această dublă finalitate a participării elevilor la lucrările sfintitoare ale Bisericii rezultă şi dimensiunea educativă a misiunii Bisericii în lume. Sfintele Taine îl fac pe elev să fie mai responsabil, să-şi caute şi să-şi descopere menirea şi vocatia lui.

Taina Mărturisirii este taina care are profunde implicatii didactice, este taina care, pe lângă dimensiunile soteriologice, are şi unele dimensiuni educationale care vin să întregească actul pedagogic al instruirii, consilierii şi îndrumării elevilor.

Grija pentru deprinderea elevilor cu participarea regulată la Taina Mărturisirii îi revine părintelui paroh şi familiei, dar în egală măsură şi profesorului de religie. Prin participarea la Taina Mărturisirii misiunea Bisericii interferează cu misiunea Şcolii, ambele institutii urmărind dezvoltarea şi împlinirea personalitătii şi caracterului elevilor.

Spovedania constituie o şansă atât pentru Şcoală - elevii devin mai responsabili, cât şi pentru Biserică - elevii deprind obiceiul de a se mărturisi. Prin faptul că elevii sunt aduşi în număr mare la mărturisire, preotul paroh îşi cunoaşte mai bine împlinirile şi neîmplinirile credincioşilor şi totodată poate contribui la îmbunătătirea actului educational prin sugestiile şi recomandările date şcolii.

Considerăm că ar fi necesară desemnarea unor preoti care să se ocupe în mod special de mărturisirea şi consilierea elevilor în şcoli. Deplasarea elevilor, în vederea mărturisirii, de la şcoală la Biserică este mai anevoiasă, mai ales pentru clasele mici. Profesorilor de religie le revine misiunea fie de a-i invita pe preoti în mijlocul elevilor, fie de a-i duce pe elevi la Biserică.

În orice caz, atât preotul cât şi profesorul de religie au obligatia de a-i învăta pe elevi că mărturisirea lor este importantă, este benevolă, trebuie “să cuprindă toate păcatele, să fie sinceră şi obiectivă, să fie făcută cu zdrobire de inimă, cu părere de rău”, şi cu dorinta fermă de a nu mai greşi>> (Vasile Timiș).

Sebastian Șebu, Metodica predării religiei:

Cultul ortodox, folosind bogata comoară de învătături ale Sfintei Scripturi și Sfintei Traditii, antrenează puterile sufletești ale credinciosului tânăr spre Dumnezeu, Învătătorul nostru suprem.

Sfintele slujbe, prin simbolistica și puterea lor de sugestie, prin bogătia învătăturilor de credintă și prin modelele pe care le înfătișează, reprezintă o metodă de cunoaștere a realitătii religioase pentru elevii de toate vârstele. Cunoștintele dobândite prin ele luminează mintea elevilor, iar puterea exemplului le mobilizează vointa.
Sfânta Liturghie este cea mai înaltă formă de viată religioasă și de cunoaștere a realitătii religioase. Ea este o “școală” a educatiei și desăvârșirii creștine. Prin ea elevii află dogmatica ortodoxă expusă în imnuri, cântări și rugăciuni, dar mai ales își dezvoltă sentimental iubirii fată de Dumnezeu și fată de aproapele.

Valoarea educativă deosebită a Sfintei Liturghii este subliniată și de prezenta reală a Mântuitorului Iisus Hristos în Sfânta Euharistie. La Sfânta Liturghie elevii își desăvârșesc imaginea pe care o au despre faptele și învătăturile Mântuitorului Hristos, dar mai ales despre lucrarea Sa răscumpărătore, despre jertfa Sa și despre biruinta asupra mortii, prin Învierea Sa.

Sfânta Liturghie îl pregătește pe elev și pentru viata în comunitate, trezindu-i simtul solidaritătii umane, prin faptul ca toti credincioșii se roagă unii pentru altii (nu doar pentu cei prezenti, ci și pentru cei din călătorie, pentru cei bolnavi, dar și pentru cei adormiti), rostesc Crezul, rugăciunile și cântările în comun.

Sfintele Taine sunt foarte importante pentru dezvoltarea vietii religioase prin functia lor educativă și prin darurile curătitoare și mântuitoare pe care le revarsă asupra credincioșilor. Pentru ca Taina Spovedaniei  să contribuie la educatia religioasă a elevilor, profesorul de religie trebuie să-i determine pe elevi să conștientizeze importanta ei, arătându-le care sunt etapele necesare ce se parcurg în săvârșirea acestei Taine și explicând rolul fiecăreia dintre ele.

Astfel, pentru conștientizarea stării de păcat și pentru hotărârea de a pune început bun, având încrederea că Dumnezeu iartă pe orice păcătos care se pocăiește, profesorul poate prezenta elevilor anumite parabole (despre oaia cea pierdută, despre fiul risipitor), întâmplări biblice (pocăinta regelui David mustrat de proorocul Natan, iertarea de către Iisus a femeii prinse în adulter), virtuti sau păcate ale unor personaje biblice. De asemenea, pentru a-i ajuta pe elevi să facă o mărturisire completă, profesorul trebuie să-i îndemne ca în fiecare seară, după rugăciune, să-și facă un examen de conștiintă, multumind lui Dumnezeu pentru faptele bune pe care le-au săvârșit și cerându-I să-i ierte pentru faptele rele, pe care urmează să le mărturisească și la Taina Spovedaniei.

Și în privinta Tainei Împărtășaniei, elevilor trebuie să li se facă cunoscute importanta și folosul primirii acestei Sfinte Taine, conștientizându-i, pe de o parte, că cel ce nu mănâncă trupul și nu bea sângele Domnului nu va avea viată veșnică, și, pe de alta parte, că cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și își bea. Și aici se accentuează pe pregătirea, atât trupească, dar mai ales sufletească, necesară primirii acestei Taine, arătându-se totodată că prin împărtășirea credincioșilor din același potir se întărește comuniunea cu cei vii și cu cei adormiti, participarea tainică la Trupul lui Hristos, ai cărui mădulare suntem.

Participarea tinerilor la viata liturgică și la cultul divin presupune și învătarea de către elevi, inclusiv în cadrul orelor de religie, a unor cântări religioase (colinde, cântarea Hristos a înviat din morti, de Sfintele Paști, alte cântări din cadrul Sfintei Liturghii și a altor slujbe bisericești).

Cântările religioase sunt însăși credinta cântată și reprezintă o teologie practică. Scopul cântării este să dea textului o eficacitate mai mare, pentru ca, prin ea, credincioșii să fie mai ușor îndemnati spre pietate și mai bine dispuși a primi roadele harului prin Sfintele Taine. În selectionarea cântărilor religioase care vor fi învătate de către elevi, profesorul trebuie să respecte anumite criterii (vârsta elevilor, tematica programei școlare, capacitătile intelectuale și vocale ale elevilor, etc.), să prezinte elevilor titlul cântării, categoria din care face parte (slujba bisericească sau perioada din an în care se cântă, persoana în cinstea căreia este compusă acea cântare), să explice pe întelesul lor textul cântării, structura cântării, importanța ei.