MITROPOLITUL ANTIM IVIREANUL al Ungrovlahiei (1708-1716)

MITROPOLITUL ANTIM IVIREANUL al Ungrovlahiei (1708-1716)

º        Se naște în Iviria (Georgia azi);

º        luat rob de turci, iar după eliberare rămâne pe lângă Patriarhia ecumenică, unde probabil se și călugărește.

Călugăr tipograf:

®     În 1690 Constantin Brâncoveanu îl aduce în Țara Românească, unde învață meșteșugul tiparului de la fostul episcop Mitrofan al Hușilor in tipografia domneasca din Bucuresti. Dupa ce Mitrofan ajunge episcope la Buzau, Antim a preluat conducerea tipografiei.

®     În 1691 tipărește o carte în grecește, apoi devine conducător al tiparniței domnești de la București până în 1694, unde tipărește alte trei cărți, printre care și o “Psaltire românească”.

®     Între 1696-1701 este egumen la Snagov, unde întemeiază o nouă tipografie, tipărind alte 15 cărți (5 în românește), printre care un Liturghier greco-arab pentru Patriarhia Antiohiei Siriei.

®     Între 1701-1705 își continuă activitatea tipografică în București, tipărind alte 15 cărți, între care și un Ceaslov greco-arab (tot pentru credincioșii din Patriarhia Antiohiei), “Noul Testament” în românește (1703), etc.

®     Episcop al Râmnicului: În 1705 devenind episcop la Râmnic, mută acolo tipografia de la Snagov, unde apar alte 9 cărți, dintre care 3 românești și 3 slavo-române, toate cărți de slujbă, printre ele aflându-se “Liturghierul” și “Molitvelnicul”, primele ediții românești din Muntenia (1706).

®     Mitropolit al Ungrovlahiei: Murind în 1708, mitropolitul Teodosie lasă prin testament ca episcopul Antim să-i fie urmaș. Acesta este înscăunat în februarie 1708, fiind de față și patriarhii Alexandriei și Ierusalimului.

Noi tipografii: Întemeiază o nouă tipografie la Târgoviște, unde, din 18 cărți apărute, 11 sunt în românește (Psaltirea, Octoihul, Liturghierul, Molitvelnicul, Catavasierul, Ceaslovul, Pildele filozofești, etc.).

În 1715, Antim mută tipografia de la Târgoviște la București, înființând tot la București o nouă tipografie, la mănăstirea ctitorită de el, a Tuturor Sfinților.

Patru cărți au fost scrise de el însuși:

1. “Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței” (Râmnic, 1705),
2. “Învățătură bisericească la cele trebuincioase și mai de folos pentru învățătura preoților” (Târgoviște, 1710),
3. “Capete de poruncă la toată ceata bisericească” (Târgoviște, 1714)
4. “Sfătuiri creștine politice către domnitorul Ștefan Cantacuzino”, în grecește (București, 1715).
5. A mai rămas de la el o lucrare în manuscris, “Chipurile Vechiului și Noului Testament”, care cuprinde 503 portrete în medalion, cu diferite personaje biblice, 3 schițe și 8 desene.
6. “Didahiile” sunt predici originale (28 de predici la diferite duminici și sărbători și 7 cuvântări ocazionale), în care mitropolitul osândea diferite păcate ale vremii sale, mai ales ale marii boierimi. Mănăstirea Antim: Mitropolitul Antim este ctitorul mănăstirii Tuturor Sfinților din București, ridicată de el între 1713-1715, pentru care a întocmit un Așezământ de ajutorare a celor săraci, a străinilor, etc.

De altfel, mitropolitului Antim îi revine meritul de a fi introdus pentru totdeauna limba română în slujba bisericească, desăvârșind ceea ce se începuse sub Matei Basarab (tipicul în românește) și Șerban Cantacuzino (textele biblice). Prin tipărirea cărților de slujbă în românește, Antim a contribuit la făurirea unei limbi liturgice românești, care dăinuiește până azi.

După el au rămas netraduse doar Mineiele, Triodul și Penticostarul, care se vor tipări mai târziu.

În total, în decursul activității sale în Țara Românească, s-au tipărit 63 de cărți, dintre care 22 erau în românește. (21 la Bucuresti, 15 la Snagog, 9 la Ramnic, 18 la Targoviste).

TIPARITURI:

1)      1691 – “Invataturile lui Vasile Macedoneanul catre fiul sau Leon” – tradus in greaca moderna de Hrisant Notara;

2)      1693 – “Evangheliar slavo-roman”  - gravure, frontispicii, postfata mitropolitului;

3)      1694 – activitatea s-a interupt pentru un timp; mitr. Antim a trimis cu utilajele la man. Snagov unde a scos cateva carti (15 carti: 7 grecesti, 5 romanesti, una slavona, una slavo-romana, una greco-araba);

4)       1697 – “Antologhionul” – peste 2000 pagini;

5)      1698 – “Marturisirea ortodoxa”;

6)      1701 – “Liturghierul Greco-arab”;

7)      Carti romanesti la SNAGOV:

1697 - “Evanghelia”;

1698 – “Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu”;

1700 – “Invataturi crestinesti”;

1701 – “Floarea darurilor”;

8)      1701 -  inceteaza pentru totdeauna activitatea tipografica la Snagov, fiind reluata la Bucuresti.

9)      1701-1705 – 15 carti (2 romanesti, 11 grecesti). Cele romanesti 1703:

“Noul Testament”;

“Acatistul Maicii Domnului”;

“Ceaslov slavo-roman”;  

Cele grecesti: 1704 – “Invatatura dogmatic a Prea Sfintei Biserici rasaritene si universale”; 1704 – “Paralele grecesti si romane”;

10)  1705 – episcop al Ramnicului – prima grija a fost sa infiinteze o tipografie;

11)  aici tipareste 9 carti: 3 romanesti, 3 grecesti, 3 slavo-romanesti; Tipareste la Rmanic un sir de carti de slujba in limba romana – fapt ce constituie inceputul triumfului limbii romanesti.

12)  1705 – “Antologhion”;

13)  1705 – “Octoih mic”;

14)  1706 – “Slujba Adormirii Nascatorei de Dumnezeu”;

15)  “Molitfelnic” – 2 volume, continand un “Liturghier” (prima editie a Liturghierului in Tara Romaneasca)  si un “Molitfelnic” – in romana  toate;

16)  1705 – “Invataturi pe scurt pentru Taina Pocaintei”;

17)  1708 – mitropolit in Tara Romaneasca  ( in locul lui Teodosie); Muta tipografia de la Ramnic la Targoviste, tiparind aici 18 carti – 11 romanesti:

1710 -“Invatatura bisericeasca la cele mai trebuincioase si mai de folos pentru invatatura preotilor”;

1710 – “Psaltire”;

1712 - “Octoih”;

1713 – “Dumnezeiestile si Sfintele Liturghii”;

1714 – “Catavasier”; 1715 – “Ceaslov”;  

Carti grecesti: 1709 – “Carte de peste tot anul cuprinzand tot serviciul bisericesc”-carte masiva, peste 1600 pagini; 1710 – “Panoplia dogmatica”;

18)  1715 – muta tipografia de la Targoviste la Bucuresti tiparind o lucrare in limba greaca: “Sfatuiri crestine politice catre domnitorul Serban Cantacuzino”.

19)  1716 -  tipareste la man. Antim “Istoria sfanta – adica iudaica”, scrisa de Alexandru Mavrocordat. Era ultima tiparitura a mitr. Antim.

Patriot luminat:

A fost un luptător împotriva asupririi turcești, considerând că doar o alianță cu Rusia ar putea duce la înlăturarea jugului turcesc. Din această cauză, dar și în urma unor intrigi ale adversarilor săi, raporturile mitropolitului cu Constantin Brâncoveanu s-au răcit, acesta cerându-i chiar să-și dea demisia din scaun, în 1712. Antim își dovedește însă nevinovăția și rămâne mitropolit până la moartea lui Brâncoveanu (1714), și apoi sub urmașul său, Ștefan Cantacuzino.

În 1716 noul domnitor, Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot, îl acuză pe mitropolit de uneltire și îl închide, cerând apoi patriarhului ecumenic să-l caterisească; e ucis de turci în toamna anului 1716, în drum spre Muntele Sinai (unde trebuia să fie închis pe viață) și aruncat în râul Marita din Bulgaria, lângă Adrianopol.

După 250 de ani de la moartea sa Patriarhia ecumenică îi anulează caterisirea, iar în 1992 este canonizat, fiind pomenit la 27 septembrie.