B.O.R. azi

B.O.R. azi

A. 1. Învățământul teologic:

a) Învățământul seminarial:

După 1989, Seminariile și-au îndreptat programa spre învățământul liceal (filologic), ele primind numele de Seminarii Teologice Liceale Ortodoxe și fiind subordonate, pe lângă Biserică, și Ministerului Învățământului, ceea ce oferă absolvenților șansa de a urma cursurile oricărei facultăți din țara noastră. Numărul acestor seminarii a sporit astăzi de la 6 la 39: în Arhiepiscopia Bucureștilor două (Nifon Mitropolitul și Sf. Filofteia pentru fete), apoi la Constanța, Tulcea, Târgoviște, Buzău (unul pentru băieți și unul pentru fete), Câmpulung-Muscel, Curtea de Argeș, Galați, Slobozia, Turnu Măgurele, Giurgiu, Iași, Botoșani, Dorohoi, Mănăstirea Neamț, Mănăstirea Agapia, Piatra Neamț, Suceava, Romani, Huși, Brașov, Făgăraș, Cluj Napoca, Alba Iulia, Beiuș, Zalău, Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Craiova, Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin, Râmnicu Vâlcea, Timișoara, Arad, Caransebeș, Mănăstirea Prislop; b) Învățământul universitar: Prin Legea pentru regimul general al Cultelor din 1948 întreg învățământul teologic ortodox a trecut sub îndrumarea Bisericii (sub controlul Departamentului Cultelor); au fost desființate majoritatea facultăților de teologie. Facultatea de Teologie din București se reînființează ca Institut Teologic de grad universitar, iar Academiile teologice de la Sibiu și Cluj devin și ele Institute Teologice. În 1952 Institutul de la Cluj se desființează prin contopirea cu cel de la Sibiu. Așadar, rămân doar două Institute Teologice în toată țara: în București (pentru Mitropoliile Ungrovlahiei, Moldovei și Olteniei) și în Sibiu (pentru Mitropoliile Ardealului și Banatului). Din 1990, învățământul teologic universitar s-a dezvoltat prin reintegrarea institutelor teologice în universitățile de stat, reînființarea unor facultăți desființate de comuniști, înființarea unor noi facultăți ori secții de teologie, organizarea pe specializări cum ar fi: Teologie Pastorală, Teologie–Litere, Teologie–Asistență Socială, Teologie–Patrimoniu Cultural, Teologie–Istorie. Astfel, în 1990 au fost reînființate Institutele Teologice din Cluj-Napoca și Iași, care au fost integrate în cadrul universităților de stat în 1992, ca Facultăți de Teologie. În 1991 au fost reînființate ca Facultăți de Teologie vechile Academii teologice din Oradea și Arad. Tot în 1991, Institutele Teologice din București și Sibiu au fost integrate în cadrul universităților de stat ca Facultăți de Teologie. Au mai fost înființate Facultăți de Teologie la Alba Iulia, Pitești, Baia Mare (1991), Craiova, Târgoviște (1992); specializări de Teologie–Litere în cadrul universităților din Constanța (1992), Timișoara, Galați (1993); specializarea Teologie–Istorie la Caransebeș (1998), în cadrul universității din Reșița, în amintirea vechii Academii teologice din Caransebeș. Astfel, astăzi există 11 facultăți de teologie în întreaga Țară (București, Constanța, Târgoviște, Pitești, Iași, Sibiu, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Oradea, Craiova, Arad) și 4 Departamente de Teologie Ortodoxă în cadrul unor universități de stat (Galați, Baia Mare. Timișoara, Caransebeș).

2. Religia în școală:

Prin Legea învățământului din 1948, religia a fost scoasă din școlile de stat, iar cele confesionale au fost naționalizate. Evenimentele din decembrie 1989 ne-au oferit şansa de a reintroduce religia în cadrul curriculumului, la toate gradele învăţământului preuniversitar.

Un prim pas a fost făcut în 1990, când între Ministerul Învăţământului şi Secretariatul de Stat pentru Culte s-a încheiat un protocol cu privire la introducerea educaţiei moral-religioase în învăţământul de stat, câte o oră la două săptămâni, cu statut de disciplină opţională şi facultativă.

În anul 1991 s-a prevăzut în Constituţia României, articolul 32, aliniatul (7), că Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege. Abia în 1995, când a fost votată Legea Învăţământului (Legea 84/1995) s-a stipulat obligativitatea religiei pentru clasele I-IV, pentru gimnaziu religia era cuprinsă doar în formă opţională, iar pentru licee şi şcoli profesionale religia avea un statut facultativ. Ordonanţa de Urgenţă nr. 36/1997, pentru modificarea şi completarea Legii Învăţământului nr. 84/1995, în articolul 9, aliniatul (1), precizează că Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. Aliniatul (2) preciza că La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină. Statutul Personalului Didactic, în articolul 136, aliniatul (1), stipulează că: Disciplina Religie poate fi predată numai de personal abilitat, în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Învăţământului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.

Actualmente, în România sunt încadraţi la Ministerul Educaţiei şi Cercetării peste 12.000 de profesori de religie, și un număr de aproximativ 3 milioane de elevi studiază religia.

3. Presa bisericească: Activitatea editorială, publicistică şi tipografică în Patriarhia Română se desfăşoară potrivit prevederilor Statului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (art. 59-162) şi ale Regulamentului Organelor Centrale (art.178-192), încadrându-se în Institutul Bibilic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta este principala instituţie prin care se elaborează, se tipăresc şi se difuzează publicaţiile bisericeşti. În prezent, în Patriarhia Română, în afara Institutului Biblic, mai funcţionează un număr însemnat de tipografii eparhiale, precum şi alte tipografii patronate de mănăstiri sau chiar de parohii.

Activitatea publicistică teologică se concretizează prin editarea a zeci de reviste şi publicaţii periodice bisericeşti centrale, eparhiale, parohiale şi mănăstireşti.

Dintre acestea amintim câteva:

ü  Buletinul Oficial Biserica Ortodoxă Română, Revista de Teologie Ortodoxia, Revista Facultăţilor de Teologie Studii Teologice, Periodicul bilunar Vestitorul Ortodoxiei (acestea fiind editate la Centrul Patriarhal);

ü  Revista mitropolitană Glasul Bisericii, Anuarul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, Almanahul bisericesc (editate la Arhiepiscopia Bucureştilor);

ü  Revista Mitropolitană Teologia şi Viaţa, Buletinul Oficial Candela Moldovei (editate la Arhiepiscopia Iaşilor);

ü  Revista Mitropolitană Revista Teologică, Periodicul Telegraful Român (editate la Arhiepiscopia Sibiului);

ü  Revista Mitropolitană Mitropolia Olteniei, Periodicul de spiritualitate, informare şi atitudine Cetatea Creştină, Analele Facultăţii de Teologie din Craiova (editate la Arhiepiscopia Craiovei), etc.

Acest gen de publicaţii teologice apar în majoritatea centrelor eparhiale.

Alături de mijloacele de educaţie religioasă publicitare trebuie să amintim şi posturile de radio proprii:

%  Trinitas, Renaşterea (patronat de Arhiepiscopia Clujului),

%  Reîntregirea (patronat de Arhiepiscopia Alba Iuliei),

%  Mitropolia Olteniei (post de radio on-line, cu sediul central în Craiova).

Din iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în octombrie 2007 a luat fiinţă „Centrul de Presă BASILICA” al Patriarhiei Române, din care fac parte: postul de radio TRINITAS; postul de televiziune TRINITAS TV; publicaţiile: Ziarul Lumina, Lumina de duminică şi Vestitorul Ortodoxiei; Agenţia de ştiri BASILICA şi Biroul de Presă şi Comunicaţii al Patriarhiei Române.

B. Activitatea social-filantropică:

a) La scurt timp după abolirea dictaturii ateiste, Biserica şi-a revendicat dreptul său tradiţional privind organizarea şi acordarea asistenţei religioase. Prin protocoale bilaterale, ulterior, prin Legea Învăţământului s-a reglementat asistenţa şi educaţia religioasă în şcoală. Concomitent, a fost organizată asistenţa religioasă în cadrul armatei, penitenciarelor, spitalelor, azilelor, orfelinatelor, căminelor de copii şi bătrâni, etc.;

b) Activitatea social-filantropică este asigurată de asistenţi sociali teologi, preoţi misionari şi lucrători sociali, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Birourilor de Asistenţă Socială. Dintre așezămintele de ocrotire socială menţionăm: Centrul de Asistenţă Medicală Sfinţii Cosma şi Damian din Galaţi, Cantinele Sociale Sfântul Fanurie, Sfânta Filofteia şi Sfinţii Împăraţi din Eparhia Dunării de Jos, Centrul de Ocrotire Socio-Medicală a Vârstnicilor Defavorizaţi din Caransebeş, Centrul de zi pentru copiii cu risc de abandon şcolar Sfântul Mucenic Ciprian din Ocna Mureş – jud. Alba, etc. Programele de asistenţă socială din cuprinsul eparhiilor au avut ca beneficiari îndeosebi copiii aflaţi în dificultate, bătrânii şi familiile sărace. Aceste programe au în vedere îngrijirea la domiciliu a copiilor orfani sau abandonaţi şi a bătrânilor singuri nedeplasabili, asistarea şi consilierea persoanelor dependente de droguri, îngrijirea la domiciliu a bolnavilor incurabil, prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, oferirea de alimente prin cantinele şi brutăriile sociale, etc. Asistenţa socială la nivelul Administraţiei Patriarhale: În cadrul Sectorului Biserica şi Societatea, la nivel central funcţionează Biroul de Asistenţă Socială care, pe lângă activităţile de coordonare şi monitorizare a acţiunilor social-filantropice desfăşurate în cuprinsul eparhiilor, derulează programe sociale, având ca obiectiv: acordarea de ajutoare financiare şi materiale pentru copii orfani şi abandonaţi, bătrâni, familii sărace, etc. Aceste programe se desfășoară, unele pe o durată de 6-12 luni, altele cu prilejul marilor sărbători creştine şi a altor evenimente. În toate aceste acţiuni au fost implicate, în mod activ, asociaţii şi fundaţii care funcţionează cu binecuvântarea Sfântului Sinod sau a ierarhilor eparhioţi, dintre care amintim: Asociaţia Frăţia Ortodoxă, Asociaţia Oastea Domnului, Societatea Naţională a Femeilor Ortodoxe din România, Asociaţia Diaconia, etc.

Activitatea acestor organizaţii s-a concretizat în acţiuni umanitare şi vizite la centrele de plasament, orfelinate şi azile, organizarea de pelerinaje la mănăstirile din ţară şi străinătate, organizarea de centre misionare pentru tineret, editarea şi difuzarea unor publicaţii creştine şi a cărţilor de rugăciune, organizarea de conferinţe pe diferite teme actuale, acţiuni de promovare a relaţiilor de colaborare şi parteneriat cu organizaţii interne şi internaţionale, etc. Instituţii sociale aflate sub directa îndrumare a Bisericii Ortodoxe Române: 121 de centre pentru copii, 35 de centre pentru vârstnici, 106 cantine sociale și brutării, 52 de centre de diagnostic și tratament, cabinete medicale și farmacii sociale, 23 de centre de consiliere și asistență a familiilor aflate în dificultate, 2 centre pentru victimele traficului de ființe umane. Biserica Ortodoxă Română asigură asistenţă socială permanentă pentru aproximativ 270.000 de persoane.

În situaţii de calamităţi naturale, Biserica Ortodoxă Română desfăşoară campanii umanitare la nivel naţional, pentru sprijinul imediat al celor afectaţi. De asemenea, în parteneriat cu autorităţile centrale şi locale şi cu organizaţii non-guvernamentale, atât interne, cât şi internaţionale, Biserica Ortodoxă Română este implicată în derularea unor programe naţionale privind: combaterea violenței domestice, prevenirea traficului de persoane, prevenirea consumului de droguri, prevenirea răspândirii HIV-SIDA, integrarea și incluziunea socială a categoriilor defavorizate (persoane cu disabilități, șomeri, etc.)